Dostoievski – Frații Karamazov


Frații Karamazov este un roman pe care îl citești pe nerăsuflate. Să zugrăvești sufletul omului în cuvinte este un act de curaj și o încercare unică, deoarece sufletul este oglinda unui întreg univers indestructibil, care, precum energia, poate lua oricând alte forme. Acest lucru îl încearcă Feodor Mihailovici Dostoievski în romanul său, Frații Karamazov.

Un roman complex, vast, în 2 volume, care analizează familia Karamazov și urmărește bucuriile dar și suferințele, tragediile acestei familii. Pentru a putea înțelege sufletele altor oameni, trebuie să te scufunzi în adâncurile ființei tale și să îți înțelegi, în primul rând, propriul suflet. Astfel, frământatul suflet al lui Dostoievski, după o lungă perioadă de analiză psihologică asupra sa și a celor din jur, în perioada cât a fost deținut, în Siberia, a dat naștere unor personaje atât de inedite și, totuși, atât de realiste, precum frații Karamazov.

Aceștia reprezintă fațete diferite ale sufletului uman: Dmitri este un etern rebel și revoltat, care trăiește fiecare sentiment cu o atitudine dramatică, împinsă în extreme, Ivan este un om avid de cunoaștere, plin de întrebări filozofice la care încearcă să își găsească propriile răspunsuri iar Aleoșka este exemplul omului matur, cumpătat, modest, care pune  binele celorlalți înaintea binelui propriu și care are, astfel, o atracție spre religie.

Frații Karamazov sunt fii nefericiți ai lui Fiodor Karamazov, un ins egoist, flușturatic și depravat, care nu i-a iubit. Aceștia au crescut ca orfani, fiind lăsați de tatăl lor diverselor rude, și se întorc la cuibul părintesc în jurul vârstei de douăzeci de ani, când având personalități atât de diferite, își stabilesc fiecare propria sa relație cu tatăl. Astfel se reconstituie familia Karamazov, în care patru bărbați de vârste diferite își dispută puterea.

Mărul discordiei este o femeie de care Dmitri și tatăl său se indrăgostesc, dar pe care tatăl o ademenește cu suma de trei mii de ruble, sumă pe care Dmitri se simte îndreptățit să o primească din moștenirea mamei sale. Femeia iubită, Grușenka, devine o obsesie pentru Dmitri, care își părăsește logodnica pentru ea. Pe fondul acestui război erotic apare paricidul și apoi confruntarea lui Dmitri cu legea, fiind singurul asupra căruia s-au găsit dovezi. Această moarte neașteptată aruncă, însă, suspiciuni asupra tuturor celor trei frați, precum și asupra „copilului din flori”, Smerdeakov, dând naștere la numeroase teorii.

După părerea mea, toate sentimentele umane, precum, iubirea, iertarea, ura, blândețea și trădarea sunt atent analizate și se împletesc în acest roman, reflectând, dincolo de toate, nebuna dorință de a trăi, în ciuda obsesiilor și a suferințelor, căci, așa cum ne spune Ivan Karamazov,  „Dacă n-aș avea încredere în viață, dacă mi-aș pierde credința în femeia iubită, în existența ordinii universale, dacă m-aș convinge că totul nu este decât un haos blestemat și fără nicio noimă, poate chiar diabolic, de ar fi să sufăr cele mai cumplite dezamăgiri ce se pot abate asupra unui om, eu tot aș mai fi dornic să trăiesc, fiindcă, odată ce mi-am lipit buzele de cupa vieții, nu m-aș îndura s-o smulg de la gură până n-aș deșerta-o până la fund.”

 

 

 

Reclame