Din trecut spre viitor part a ||-a

Timpul îți pare de poveste , păcat doar că are mai multe interfețe…
Fără notițe de pe o zi pe alta
Că ne calculăm iubirea in valori inegale,
Poate pentru că sunt Intr o continuă căutare.
Rostul meu este precar , iar al tău mult prea precis.

Am obosit , sa joc Tetris din cuvinte ,
Sa le așez cap la cap, că sa aflu că oricine minte..
Şi diferite sentinţe ne fac să ne luam câmpii,
Judecaţi de proprii semeni, devine drumul tot mai greu,
Timpul tot mai scurt, ne vedem din ce în ce mai rar,
Nu ştiu ce se petrece, am tot împrăştiat iubire…
C-a să aflu mai exact, în anii ăştia m-am pierdut defapt pe mine.

Atâtea primăveri petrecute cu privirea, 22 la număr,
Ciudate întâmplări, de prea multe ori am plecat cu un singur rămas bun,
Şi rezemat de-o cruce, să realizez că cineva de sus mă ajută pe acest drum….
Ceasul ăsta tot stă de-o ora şi ceva,
Alimentat de-o baterie tot nu vrea să primească ajutor,
Conectat bine cu divinitatea, tot cer şi eu de la o vreme ajutor…

Scurt.

Dacă ai ştii că-n mine zace tot adevărul,
M-ai ucide fără ezitare sau mi-ai cere voie?
Că atâţia ani din viaţă sau scurs, ciudat, dar sau dus.
De la zero la douzeci  şi unu şi probabil o să mai vină unul,
Dar spune-mi , m-ai ucide sau mi-ai cere voie?

Ştiu, ai face-o fără ezitare, ţi-se citeşte în privire,
Mi-ai lua tot ce am mai depreţ şi-ai plecat,
Şi-mi vei fuma iubirea ascunsă în mine pe-o bancă lângă mare,
Şi vei scruma peste trupul meu….
Dar karma se întoarce….  Se întoarce.

De prin gări.

De ce schițezi natura pe un fond ciudat?
Nu ai destule pensule sa ii cuprinzi frumosul
Și vă trebuii să renunți la vis și curând la viață.WhatsApp Image 2018-02-11 at 15.24.27

 

Stau pe picior de 22 , ciudat cum am ajuns aici ,
Atâtea primăveri carate n spate, atâtea ierni goale.
Că în trenul asta al meu, durerea chiar doare .

 

Și nu are rost sa te gândești in viitor,
Prezentul te doboară , este ucigător.
Chiar nu își are rostul, oricum la următoarea cobor ,
Și trenul o sa plece , dinspre trecut spre viitor.
Ucigând atâtea suflete în cale .

Foarte aproape de departe

Nu omule, taci, nu plânge, încearcă să o faci.
Sau mai bine plângi, spală-ţi mizeria din ochi cu lacrimi,
Şterge răul din tine, fii mai pur ca niciodată,120311cr01
Recent poate, recent am plâns şi eu pentru ce-am pierdut,
Dar încercă să nu plângi, se poate.

Lasă-ţi gândurile departe, gândeşte-te la tine ca fiinţă ca spiritualitate,
Du-te acolo unde inima ţi-le oferă pe toate.
Nu există bariere, nu există nu se poate…
Luptă şi ai să le dobândeşti pe toate.
Nu îţi transforma ochii în nişte colivii,
Ce ţin captive-n ele două păsări rare,
Bucură-te,  că ai mai prins o dimineaţă şi că vezi afară soare.

De la etajul meu, toate par mărunte,
Ascultă fiecare pasăre în parte cum se bucură şi îşi plânge de milă,
Priveşte fiecare floare, dornică să simtă aproape o albină,
Învaţă de la natură cum se înfloreşti,
Descreţeşte-ţi fruntea, numai aşa ai să poţi să reuşeşti.

Nici un alint!

Am scos din tine-o țiplă, din ea 2 cuvinte
Un „Te iubesc!” frumos menit să te alinte
Tu-mi spui că-s prea copil, să renunț la prostii
Jonglez cu griji în viață de parcă-s jucării!

Eu plec sa beau o bere, mai urc încă o treaptă
Spre o viață matură, dar puțin cocoșată
Și-atunci când noaptea b(e)at, la ușă o să-ti bat
Ți-ai fi dorit să fiu din nou copilul alintat…

Dar momentan nu beau, corpul îmi e templu
Că până astăzi eu i-am fost doar un antiexemplu.
Mă simțeam între bare prins, asta se va schimba,
Nu-mi spune cine sunt că mi-am răspuns deja!

Dimineți ursuze

Au fost multe aruncate, vorbe care mai de care
Și-am tot dus spre dimineți nopți ursuze și domoale…
Eu tăceam cu tine-n gând înainte de culcare,
Cu destule voci în cap, dar nu le dădeam crezare!

Dimineața devreme mă trăgea de brațul ciung
Ca să plec ca dând din coate, nu știam dacă ajung.
Mai departe de-orizont, kilometrii peste mie
Și-am cinstit la drum cu timpul, abordându-l cu tărie.

Eram slab, el era tare, ca din rocă înviat
O secundă mă mai arde ca un vin bun distilat
Să sting glasul ce rasună peste timp în depărtare
Orice amintire, cu tine, am ucis-o în uitare…

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

Şi luna…

Şi  luna a venit mai aproape de pământ,
Tu mai aproape de mine când?original
Că te-ai tot dus în depărtări, şi te-am pierdut de-odată…
Am  vrut să te revăd, dar am aflat că nu se poate,
Şi am dus spre dimineţi nopţi geroase…

Toate se atrag, dar tot atâtea se resping,
Soarta mă fentează, eu cu cine lupt?
Eu pe cine trebuie să înving!?
Dacă trebuie să înving dorul, prefer să fiu ucis,
Nu pot duce o astfel de luptă, nu ar fii cinstit…
Că m-atacă cu ce iubesc, mă forţează să dispreţuiesc frumosul,
Prefer să mor, decât să-mi scuip iubirea.