Hai să nu ne uităm…

Tăcerea ta mă doare, măcar spune-mi ceva.
Nu mă deranjează dacă ţipi, chiar mă bucur că te aud….
Hai, deschide-mi uşa şi aşează-te lângă mine în pat.2cfd1c9fad4db6eb65309618eed3c38d
Râzi cum doar tu şti să o faci, cu pofta.
Priveşte-mi ochii şi spune-mi că niciodată nu o să mai taci.

Nu vreau să ştiu că peste noi în timp se pune praful,
Ai amintiri cu mine, nu le merită altul…
Loveşte-mă în piept şi spune-mi,
Că-n el îmi zace cadavrul,
Fără partea da din mine, inima se stinge.

Am greşit, îmi cer iertare…
Nu am vrut genele să-ţi fac să atingă lacrimi,
Nu am vrut ochii să îţi umplu cu ură…
Am greşit, îmi cer iertare,
Încă te caut, încă te aştept…

Adunate de pe drum.

Hai, strange-mă tare la piept singurătate.
Umple-mi golurile din suflet, refă-mă un întreg…
Suflă peste ghinion să plece, să dispara peste orizont.
Coase-mi rănile cu amintiri şi lasă-mi cicatrici mari la vedere.
Sunt Rotus, cu diferite forme de avere, dar degeaba.
Mult prea dimineaţă, eu continui să scriu.
Răsăritul este aproape, mai sapă puţin din groapă.

Lucifer, ţi-a fost de de mine?!
Nu pot să spun că te reneg, dar nici că te vreau aproape,
Iad-ul tău nu-i pentru mine şi nici întunericul tău ciudat.
Iar parfumul tău încă persită, drumurile mele duc la tine….
Mânat de furie accelerez spre infinit,
Ştiu că impactul este frontal, dar nu port urmă de regret.

Imprudent….

Am lăsat vântul să îmi ducă departe durerea, de tine.
Durerea din piept mă face tot mai mult să oftez….
Nu pot să spun că plâng dar nici să râd nu pot.
Când cad de pe mine sentimente ce ți-le purtam…
Dar sunt om, fără sprijin fără suport,
Și-aș dărâma tot cerul, că să-mi văd îngerul cum plânge!
Că în mâna sorții sunt un tablou plin de defecte.

Ocolesc blesteme, oare ghinionul de la ce să fie?!
-Rotuse, hai să plecăm, pune-ți bine centura….
Să fim doar noi și doamna îmbrăcată în negru, ce ne vrea.
Din sens opus să vedem faruri și pentru o clipă să tăcem…
Că suntem ființe și merităm să pierim altfel.

De ce să ridic ochii din pământ?
Sunt vulnerabil, am foi dezbinate de timp și spațiu,
Tu ai plecat, eu am rămas mai sec ca niciodată, cred…
Se scurge vlaga din mine, vă rog da-ți un medicament,
Da-ți muguri să mă bucur ca într-un sanatoriu.

Trecut de doișpe…

Sunt doar străzile astea ciudate, iluminate de faruri,
Stau singur pe balustradă, orbit de furie oftez…
Gânduri ce nu-mi dau pace mă fac să lamentez,
Că nici opiaceea numai are același efect.
Mă bucur doar prin poze, unele alb-negru,
Că anii au trecut și eu rămas integru.

Un somn ciudat mă cuprinde, doar când se crapă de ziuă.
Încontr-o s-o apuc, că nu văd niciun semn.
Alerg orbește prin viață,
Oare la mine se sfârșește altfel?!
Iar un timp fără esență încearcă să mă vândă.

Iluziile îmi acaparează starea ciudată,
Trecut bine de miează noapte, continui scrisori să scriu….
Sper s-ajungă și la tine, poate nu prea târziu,
Singurătate, puțin eu mă bazez pe tine,
Încă nu e prea târziu ca să uiți de mine.

Sincer…..

Am adormit mult prea devreme, am uitat cât era ceasul.
Înfofolit în amintiri refuz să mă trezesc,
Probabil este multea devreme sau mult prea târziu.. nu știu.
Socot că este vremea să spunem ce simțim,
Că poate mâine se sparge clepsidra ce o tot iubim,
Și o să ne pierdem prin timp.

Ascunde-mi sub umbra ta tăcerea,
Nu mă lăsa să vorbesc vreodată….
Ucide-mi orice speranță, fă-mă să te urăsc.
Că-i cel mai sincer sentiment pe care îl cunosc.
Singurătate, mai stăm mult de vorbă?!

…am timp

Diferite blesteme, legate cap la cap,
Fac globul ocular să lăcrimeze sub diferite sinteze…
Iar amintiri sub antiteze ajung să mă lamenteze.
Şi undeva din sens opus văd doar flash-uri,
Calmea-mi este curbată uşor ca orizontu’
Iar mare ce mă priveşte îmi cere totul.

Şi în atâtea cărţi încerc să îmi găsesc norocul,
Merg la noroc şi fără şansă de scăpare.
Că-n lumea asta toate-s asemănătoare,
Dar este prea dimineaţă, o să continui să scriu,
Că de la o vreme simt cum se schimbă vremea.

Mai sunt atâtea de dus, mă simt pe loc ca un fus,
Stilo-ul acesta imbătrâneşte sau poate doar a obosit.
Şi mă uit şi tac, tac privind tăcutu-l din oglindă,
– Rotuse, ce căutam rătăciţi pe aici?!

Diferite stări

Singurătate, este a mia oară când îţi deschis uşa.
Hai, ia ce vrei şi pleacă, du-te numai sta.
Eşti frumos îmbrăcată, dar gata, pleacă, uită c-am existat…
În noaptea asta cinăm separat, refuz să-şi vorbesc
Ai aflat că-mi scriu cartea, dar în asta nu o să apari..
Hai, te rog pleacă.

Asta-i doar o groapă cu gratii, mă simt fără scăpare,
Sunt obosit psihic, pastilele astea încep uşor să mă adoarmă,
Fericirea-i o carte fictivă, ce-am jucat-o pe-o miză mare…
Şi-am pierdut, nu-i de mirare..
Am înţeles totul anapoda timpul, ce-mi subjugă fiecare clipă…
Sunt om, dar mă simt de faţadă, sunt momeala unei sorţi nefaste.