Dimineţi ciudate şi reci.

Simţeam pasul meu pe un pământ mincinos,
Aveam în gând culori nestingherite,
Era mai bine înainte, când nu ştiam cum este în noroi…
Când braţele nu-mi erau cuprinse de rugină,
Ce se dezintegrează la o adiere de vânt fină.
Mă simt într-un dans ciudat de mimi, ce caut aici ?

Unde-ţi este glasul Singurătate?
Te-am întrebat atâtea, dar fără răspuns,
Mi-ai dat trupul ei şi paltonul, fără pic de resentiment,
Eşti absentă, dar te simt în coasă, macini ca un cancer.
Murim separat sau strânşi bine la piept?

Dimineţi reci pline de rouă şi-o caroserie fără suflet,
Nu înţeleg ce se petrece,  am sângele blocat în vene,
Îndrăgostit de linişte, tânjesc după gălăgie ciudată…
Confuz, îmi simţeam pasul pe acelaşi pământ minciunos…

Una veche din trecut.

Mi-a şoptit uşor pe stradă, că se-apropie să plece…
Nu am înţeles de-atâta vânt şi am continuat să merg,
A tot trecut ceva de-atunci şi tot tăcea din zi în zi…
Din când în când ofta, nu ştiam ce se petrece,
Printre câteva suspine mi-a spus că ar vrea să plece…
Dar eram mult prea confuz şi am zis că trece…..
Şi-am continuat să mai trăiesc, o vedeam cum tace.
Avea o tăcere apăsătoare, cumva mă amuţea şi pe mine.
Şi din tăcerea ei mi-a spus la oră fixă, că ar vrea să plece,
Eram prea ocupat să mai trăiesc şi i-am spus că trece.
O tot priveam de săptămâni, îmi lăsa bagaje-n cale, dar nu ştiam ce se petrece,
Stătea la masă şi fuma, eu ocoleam bagaje,
Printre fumuri mi-a vorbit că o să plece…

M-am oprit în loc, şimţeam că timpul a tăcut, a auzit bine şi el,
Am tras un scaun şi tăcut o priveam pierdut,
Am realizat că din atâtea şoapte, a venit ziua să plece.
Eram confuz, eram speriat, casa şi-a schimbat parfumul.
Bagajul ei mă înjura iar inima ei mă blestema de zori.
Am cuprins-o strâns în braţe şi mi-am cerut iertare,
Printre lacrimi şi regret i-am spus ca să mai stea…
Am adormit îmbrăţişaţi, am adormit adânc,
Şi m-am trezit prea fericit învelit în amărăciune.
Pe noptieră mă aştepta un bilet tăcut,
În şoaptă mi-a scris că-i pare rău, dar a plecat….

Să emani ca Saturn

Scrumau peste mine amintiri ciudate, uitate.
Călcam pământul sub un nor aiurea de ploaie,
Mă priveam singur, dar tot nu mă ştiam.
Încercam să înţeleg ce-am să devin, că am uitat….
Oare cât pot să tac, când în mine urlă neliniştea huiduită?

Ai ochii goi, chipul conturat de un roşcat intens,
Vreau doar un somn adânc să pot să mă gândesc…
Să te privesc în tăcere lângă o ceaşcă de ceai,
Amândoi să fim tăcuţi până la ultimul pai..

Goală, fără pic de secrete te vreau,
Să uiţi că boala asta mă poate ucide, nu vreau…
Palmele tale să-mi adune păcatul şi să-l ardă,
La mal de Amstel te vreau într-un castel de nisip,
Iar chipul tău să emane ca Saturn…

31. păsterază bonul 28.04.16-13.05.17

^P^

Uite-așa, cu foamea-n suflet și, mai degrabă, prin stomac,
Scriitorul nostru drag,
Pus pe fapte mari de dimineață, cum iese din nădrag,
Cu ideea-mprăștiată pe de-a-ntregul peisajului urban,
Motivat de gândul de-a mai face-un ban,
S-a pus să strângă semnături pentru domnișorul Dan.

 

Scârbit de sine din tălpi până în creștet,
S-a apucat să dea din gură și din dejte
Ăl’ de viața tot și-o suduie, dar o și iubește.

 

Adică trezește-te tu sâmbătă de dimineață,
Mai devreme decât în timpul săptămânii,
Bagă 6 zile de muncă, că doar ai numai o viață,
Și încearcă să faci bani profitând de mila lumii.

 

Are rost să pomenim frigul de seara,
Geaca cea groasă ce nu mai era nici ea în stare să-l ajute,
Gândul că-i stăteau în prag, cel mai probabil, sinuzita și răceala
Și altele și altele: vrute și nevrute?

 

Interesant e că, deși promisu-și-a că nu va mai proceda așa în viața lui de om,
Îndrăgitul și săracul nostru scriitor,
Privind cu stomacul puțin mai plin spre viitor,
A plătit a doua zi factura la telefon.
^P^

 

#piramidon #o9noapte #2018 #pastreazabonul

În cazu-n care ești curios/curioasă ce o să apară în 2018 și cum o să sune, nu mă deranjează dacă intri pe pagina mea de artist de pe fb. Dă și-un like, dacă tot ești pe-acolo…

Link către imaginea de pe pagină: https://goo.gl/gYvFy1.

Fără nume, fără nimic!

Mi-am stors foile şi-am umplut călimara,
Şi am început treptat să-mi schiţez nefiinţa pe coală,
Lăsam dâre de cerneală pe-o cărare uitată.
Sclipea aşa de frumos sub o lună plină într-o lume mică…
Şi continuam să scriu şi să sper.

Eram cu totul altfel, parcă eram semnat de Lucifer,
Mâna-mi contura starea, scăpam raiul printre degete,
Un răsărit apocaliptic mă făcea să zâmbesc straniu…
Simt coasa ei cum se oftică, mă vrea dar nu mă poate avea…
Aceleaşi stări, parcă trase la indigo.

Te-am schiţat, frumoasă, o înaltă roşcată îmbrăcată într-un palton,
Aveai ceva din mine, era cerneala ce-o aveam pe buze,
Îmi purtai buzele murdare pe gât şi pe sub pleoape….
Ce-am uitat amândoi rămâne între noi, ascunşi pe după globuri.

Vechi prin amintiri.

Rana asta prinde coajă, dar încă sângerează…
Regret doar că numai am amintiri ca să o pot coase.
Dispari, uşor te ştergi din mine, regret, dar este mai bine….
Parfumul tău şi-a pierdut tăria, glasul tău sunetul,
Iar din atâtea pierderi, eu mi-am regăsit speranţa.

01.10.2017, destul de târziu cu amintiri pe masă,
Sortate, aşezate cap la cap, toate sub o singură flacără…
O reflexie ciudată îmi trezeşte starea, diferite păsări, doar una mă vede,
Rece, calmă şi plină de ură, mă face să-i zâmbesc,
Cucuveaua mă cunoaşte, mă vizitează de atâtea vreme…
Mă vrea, dar încă nu are atâta putere.

Mult prea devreme sau poate prea târziu,
Doar faruri din sens opus urmate de clanxoane infernale…
Un alt drum anost, îi dau eu cumva de cap,
Dar ştiu că la şfârşit o să văd un alt soare, doar pentru mine.
Am plecat, rămâi cu bine.

17. 27 octombrie 2015 (în după-amiaza aia, pe 141, mi-am dat seama ce-i iubirea)

^P^

tu ești liniștea mea
un câmp cu verdeață într-o zi însorită de primăvară
undeva unde nu mă știe nimeni

 

la tine e unde merg când nu mă regăsesc
pentru că sunt mereu acolo
și tu ești mereu cu mine

 

ești ca un vid
în care se poate sălășlui liniștit totul
și totul îmi va zâmbi plin de gratitudine din cele mai întunecate colțuri

 

Tu ești răspunsul când întrebarea mă ține-n nemișcare ca o stâncă
Și singurul meu chin adevărat e că nu te-am aflat încă…
^P^

 

#piramidon #o9noapte #decembrie

În cazu-n care ești curios/curioasă ce (n-)o să (mai) iasă în Decembrie și cum o să sune, poți să mai intri și pe pagina mea de artist de pe fb. Dă și-un like, dacă tot ești pe-acolo…

Link către imaginea de pe pagină: https://goo.gl/33aTrF.