Divizia PET se întoarce din Februarie! + multe alte reveniri

csgo_valvestoreAm un pic emoții pentru că nu am mai scris de mult pe blog și nici nu știu dacă este un subiect bun de revenire, dar consider că atitudinea este cea mai potrivită! Și nu va fi singura revenire și nici nu va fi singurul loc în care mă voi reapuca de treabă! Dar deocamdată tripul e maxim și nu am cum să îmi ignor vocea interioară care spune „Fii cel mai bun!”

Dupa avântul pe care divizia (grupul) l-a avut în Decembrie 2015 și care a fost un succes răsunător de-a lungul următorului an, am realizat în toata perioada de inactivitate din vara lui 2016 și până acum că pot mai mult și implicit pot trage și echipa după mine ca un adevărat lider!

Așa că am decis că deși lumea (deși  formal să o zic, chiar nu mă interesează ce zicea lumea atâta timp cât simt că asta e menirea) o privește ca o activitate nepotrivită vârstei, distractivă, risipitoare de timp, eu văd binele în toata treaba asta și cred cu tărie că, chiar și acest lucru ne poate ajuta să ne dezvoltăm într-un mediu propice.

De astăzi anunț că sezonul oficial de Counter-Strike Global Offensive se deschide din nou după o absență de mai bine de jumătate de an, iar începând cu luna februarie a acestui an vom da startul și la meciuri. Vom reînvăța ce înseamnă să acționam ca o adevarată echipa și să luăm deciziile potrivite ca niște lideri adevărați în situații extreme așa cum preponderent apăreau!

În consecință de cauză, va trebui, pe lângă treburile din rutina zilnică, să mă ocup de toate activitățile administrative aferente diviziei pe care am format-o, să convoc înapoi fiecare vechi membru să se alăture și să întregesc echipa care am fost odată plus câțiva membrii noi! Prin urmare, sper că voi beneficia de tot sprijinul ghijilor cu care rupeam norma anu’ trecut pe vremea asta și sper că ne vom duce misiunea la bun sfârșit. Stați cu ochii pe forum pentru noutăți în Februarie!

A da…și o să postez mai des pe blog chestiuțe faine 😀

De ieri, de azi, de peste tot

tumblr_nqs11vsD0Z1rdqms8o1_1280Acu’ vreo doua zile a fost ziua oficiala a blogului, atunci cand acesta a implinit 3 anisori. N-am facut mare tam tam probabil pentru ca nu eram constient in acea perioada. De la ultima lui aniversare stau si ma gandesc ca s-au schimbat drumurile pe care merg, persoanele pe care le inalnesc si distractiile pe care le trag. Dar fetele la fel au ramas, tot aiurea o ard, berile se golesc la fel de repede, sesiunile iti fut noptile mai ceva ca iepurii iepuroaicele. Si ce daca?

Vreau sa pastrez blogul cel putin inca 3 ani de-acum incolo cu Laur, Piramidon si mai nou Cori, sa-l „poeziez” de oriunde as fi, sa colaborez, sa scot volume, sa scriu review-uri si sa fac cam ce vreau eu pe el. Acum ca am timp liber si am scapat de stresul sesiunii o sa arunc mai multe articole ceva mai des decat o faceam pana acum. M-am racorit destul si e cazul sa mai stau si pe acasa sa ma tin de treaba si sa ma ocup de promovare, plus ca acum am material din belsug dupa toate aventurile mele din ultimele luni.

In rest prietenii mi-au ramas prieteni, familia familie, eu tot fericit sa o spun asa, tanar student cu planuri de viitor marete. Si-acum o tai ca imi suna telefonul de parca as fi agent bursier pe Wall Street, dar ma voi intoarce plin de poezie

Românie….

România țara mea…..fight_for_romania_fist_by_zaigwast

Mai trezește-te odată și pune picioru-n prag
Că acești mișei te duc sistematic către groapă.
Scutură spinarea ta și alungă toată pleava
Lasă pe ogorul tău oameni ce îți tot duc dorul.
România țara mea de dor,
Timpul trece și tu zaci de-atâția ani
Doar burtoși cu cefe groase, se duc toți buluc în parlamentRevolutia-1989_4 Romanian_Revolution_1989_Demonstrators
Să-ți sugă din avuție și să-și facă geanta plină
Las-o dracului de treabă. România țara mea.
Ți-a ajuns la os cuțitul și te-aud cum gemi de tare…
Ești o lacrimă pe hartă și curând te vor vinde acești mișei
Ce te conduc sistematic fix acolo unde vor ei.
Stat mișel și intigros, duci la râpă țara mea.
Las-o dracului de treabă, Românie dulce țară
Au ajuns chiar fiecare să te vândă ca pe-o zdranță
Ce ai fost și ce-ai ajuns…..
Dintr-o țara de belșug ai ajuns pe câmp cu-n plug……
Toată Europa știe că ești săracă și degeaba..
Trezește-te tu Românie și-aratăle lor cum stă treaba.
Atâta sânge zace pe pământul tău…..
C-ai trecut de 89 cu gândul c-ai scăpat de rău
Dar ai sărit de-o gropuliță și acuma cazi în hău.
Las-o dracului de treabă că ajugem tot mai rău…
Conducătorii ne jignesc ne fachoți și curve
Futuți gura mă-ti ție de parlamentar jegos
C-am parintele departe din cauza neamului tău.
Să stați toți ingenuchiați cum  a fost în ziua de Crăciun
Să fiți executați cu mândrie, pentru jignirea mamei mele.
Am adus la cârma țării un jegos de Neamț jegos
Ce plângea acum o vreme pe vestitul Charlie
Ce și-a meritat și soarta și modul în care a murit.
România mea de suflet, ce s-a întâmplat cu tine
Unde-ți sunt azi trandafirii, ce se răsfirau pe tine.
Că din 90 ești acaparată de spini………

Poezie care ma ajutat să mă descarc de ura ce o port parlamentarilor jegoși și împuțiți.

Salcâmii

Se scuturau salcâmii sub pașii mei greoi

Crengile lor frumoase se frâng sub privirea mea.

Se scutură salcâmii de-atâta nemurire

Astmatic la inspir parfumul în plămâni

Florile lor îmi încețoșează gândurile și privirea.

Cad la umbra lor, ce dulce-i preludiul  spre moarte.

Atât de neajutorat sunt și ei mă privesc cu jale

Sunt victima iubirii lor, ce sentiment de teamă

Liniștea-mi cuprinse corpul, pășeam subtil spre rai.

Aș fi vrut să le vorbesc dar nici nu mai am grai.

Scoarța lor aridă îmi mângâiau obrajii palizi.

Iar palemele dragei mele nu-mi redau viața

Lacrimile ei îmi stâpâneau setea imensă…

Iar frunzele umede îmi răcoresc sufletul pierdut.

Dramaturg

Afară soarele a uitat, să mai iasă pentru mine.

Mă-ncălezesc de-o bună vreme, la o lumânare veche.

Și-afară ninge cu nevroză, iarna cântă ne-ncetat

Prin viscolul ce trec mă simt așa de neînsemnat.

Și orașul abandonat, pare că mă tot privește

Iar durerea lui profundă pare că mă obosește

Și-afară ninge de o vreme,ninge ca-ntr-un cimitir…

În jur atâtea suflete pierdute și moartea nu le alege

Blestemul ăsta solitar de mine vrea ca să se lege.

Dar în parcul ăsta pustiit privirea mea rămâne rece.

Și-afară ninge ca-ntru-un cimitir….

Iar pașii mei se uită se uită într-un cimitir.

Pe alea resemnată eu niciodată numai vin.

Ca un dramaturg de vise la picioarele morții mă înclin.

Poezia face parte din volumul de poezii ” Propriul Dramaturg „

despre nevastă-mea :)

tumblr_msmor1AoNo1rz3fkho1_500Veneam odată de la muncă şi intrând pe uşă o văd din hol pe nevastă-mea gătind. „houuuuu” mi-am zis. Mirosea a supă de la o poştă, mâncarea mea preferată. Ea ştia asta şi voia să mă trateze regeşte în seara aia. Intru în bucătărie, o pup, o iau în braţe, după rutina iubirii noastre şi se întoarce spre aragaz să nu îi dea în foc mâncarea, timp în care o pleznesc obraznic peste fund. Ştiu că îi placea, după cum îşi încorda fesele, parcă aşteptând să-i mai trag una. Da nu azi, maine…

Gătea într-un stil nebunesc, îi stătea bine cu şorţul ăla prelins pe piept şi peste burtă, până la genunchi. Mai cânta şi dansa prin bucătărie câteodată. Era un pic pandilie. De-asta mi-am cumpărat căşti să joc Counter-Strike liniştit în camera de alături. De-asta nu auzeam niciodată când mă chema la masă şi apucam să mai mănânc felul principal doar rece. Şi nu-l puteam încălzi la microunde pentru că banii cu care trebuia să-l cumpărăm i-am pierdut la poker într-o seară. M-a batjocorit femeia, dar i-am zis că se mai întâmplă. Nu eram jucator împătimit.

Norocul meu era că un tip zurliu şi aventuros ca mine avea o femeie lângă el aşa ca ea să-l mai tragă de coadă şi de urechi din când în când. Femeie gospodară nevoie mare, prin sufragerie făcea mereu ordine, asta în timp ce eu îmi savuram bine meritata bere după o zi sălbatică de muncă. Îmi spăla rufele în timp ce mă bătea la cap cu toate acareturile ei pe care le avea de la servici, de la prietenele ei sau de prin alte medii sociale şi dădea cu aspiratorul când eu voiam să ascult muzică. Apă plată!

Când dormeam împreună mă provoca de fiecare dată. După zicea ea că a văzut nu ştiu ce filme romantice cu barbarisme sexuale şi până nu îi săreau orgasmele din toate orificiile corpului omenesc nu se lăsa. La sfarşit gâfâia şi zicea că-s varză. Apă plată din nou!

Dimineaţa stăteam amândoi la o ţigară, morţi de somnoroşi şi cu cheful ăla nebunesc de a începe o nouă zi. Îmi făcea de fiecare dată cafeaua, după ce ne mai giugiuleam pe-acolo prin bucataria noastră micuţă.

Seara, când mai veneam bat acasă, punea jordia pe mine, mă pleznea sau mă băga în cadă şi dădea drumu’ la apă rece. Uram când făcea asta, nu mă trezea instantaneu, dar mă facea să cred că a doua zi răceam din cauză că m-am aruncat gol prin zăpadă sau cine ştie în ce curent am stat fără să-mi dau seama.

Mă exasperă cu gelozia ei când ieşeam cu prieteni de-ai mei pe undeva. Şi o înţelegeam, căci eu eram un barbat bine, înalt, zvelt şi puţin colorat pe la brate, dar nu exagerat. Câteodată şi eu sunt gelos c-o să mă pierd pe undeva, dar încercam să o conving că sunt băiat de comitet, indiferent de cum o ardeam eu prin facultate.

Avea nişte concepţii de 2 lei şi nu făcea mai nimica prin casa în afară de curăţenie şi ordine. Eu spălam vasele, eu duceam gunoiu’ şi multe altele. Da’ oi fi eu bărbatu’ în casa, da’ nici chiar aşa. Cică vrea copchii. Ce copchii femeie, la 25 ani? Ai înnebunit. După ce o să devin un model demn de urmat şi o să-mi revizuiesc comportamentele adolescentine, atunci să mai pui problema să facem un şoarec doi, până atunci ia-ţi gândul.

Nevastă-mea era o combinaţie între maică-mea şi femeia pe care mi-am conturat-o eu în minte că ar fi perfect să o iubesc şi să mă iubească.