Nu, nu am plecat!


Și te privesc demn, ca niciodată neînfricat,
Sunt piatra de care valurile tale se sparg.
Dar poate asta-mi este soarta, sa ma întorc aici,
La malul tău pierdut, dar sunt om în toată firea.

Știu ca orice as face, iubirea nu ma lasă,
Pofta mea de viata m-a scos din orice impas,
Zgomotul din mine a devenit o liniște greu definita.

Regret, ca de ispite nu m-am ferit,
Și prețul lor mi-a lăsat privirea în van…
Regret visele ucise pe tavan,
Dar nu regret ca am devenit omul de azi,
Regret doar ca am pierdut timp, plin de valoare.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.