De dragul gândurilor.


Dacă tăcerea îmi cere adevărul, de ce să zbier?
Destule stări din zi în zi amplificate,
Ti-aș asculta tăcerea, dar nu am timp de pierdut,
Eu m-am pierdut pe mine, ce să fac cu tăcerea ta!?

Globul meu ocular nu cunoaște tăcerea,
O stare Bacoviană mă-ndeamnă spre tine,
Și m-am ferit de droguri, dar te-am găsit.
Dar îmi merit soarta, m-am împăcat cu ideea.
Am scris destule pedepse, eu nu sunt umbra lui Cioran,
Parcă prea mult am stat pe gânduri, precum Calul Troian!
Țintesc la subiect de dragul vertebrelor….

Și nu-mi place să discut doar de dragul vorbei,
Citesc privirea tristă și-mi pun o mie de întrebări,
Că scriu după dictarea inimii, dar nu știu cât mai poate,
Visez urât cu zilele și prea umblu nopțile,
Aș vrea să duc lumina în mijlocul tenebrelor.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s