Nevroză!


Că noi am fost o notă pe un portativ ciudat,
Am cântat după ureche și ne-am distorsionat în timp,
Natura vrea să ne încerce, nu are aceași tonalitate în voce,
Dar cum să apropii doi magneți?
Când polii lor se urăsc de moarte?

Un drum apăsător mă încearcă, ciudată dimensiune,
Dar cum să uit de mine, când somnul se lasă așteptat?
Când am în spate faruri și din sens opus doar flash-uri,
Și prin gânduri fel și fel de injurii la persoană?

Probabil este mult prea dimineață, străzile-s prea goale, amare.
Vorba mea prea mută, ochii mei prea orbi, ciudat.
Ăsta nu pare să fiu chiar eu, nu, nu.
Oglinda mă minte, ăsta nu-i chipul meu,
De ce m-am dat înapoi lafel precum ora?

Oare am deschis pandora?
Dimensiunea mea se sintetizează cu prezentul aspru?
Ciudat, am crezut că a fost doar un vis,
Dar semaforul mi-a dat verde să plec spre visele mele,
Care or mai fii și alea….

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.