Un prăfuit


Am obosit să-mi pară rău,  am obosit să ascult şoapte,
Prea mult am scris pe liniile lui 45,
M-aş aşterne aici, dar nu mă lasă voinţa,
Încerc, să-mi aştept sentinţa, s-aud glasul final,
Să cadă peste mine şiroaie, să mă macine rugina,
Mă simt epuizat, chiar de am destule epitete injectate în vene.

Hai, trezeşte-te, omoară-mă, nu ţin capul plecat să scap,
Prefer o moarte demnă,
demnă să fie scrisă-n stele….
Că şi aşa, am colindat destule emisfere.

Mi-e dor de vocile mele, mi-e dor de timpul pierdut,
Pe când nu vorbeam de sume, pe când râdeam pe bune.
Am îndeplinit dorinţe înainte ca stele să cadă,
Iar cu timpul ce-a venit am devenit unul din ceilalţi,
Un prăfuit prin gândurile multora…

Reclame

Un gând despre “Un prăfuit

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.