Cu ce rost?!


Cică timpul îmi aparţine, ce frumos mă minte camera asta rece,
Clepisdra mea seacă, câteva grame mă despart de cer,
Şi simt că am prea multe în spate ce m-au întors pe dos….
Dar uneori simt că-i totul fără pic de rost,
Luat la rost pentru diferite stări ciudate,
Îmbrăţişat de-o singurătate aspră, vreau să pot să mă ascund.

Tot caut o linişte mult aşteptată, cândva ştiam pe ce străzi s-o găsesc,
Şi străzile şi-au schimbat structura, minciuna purcede peste tot,
Şi eu sunt împins de la spate de-o voce ce mă minte frumos….
Din zi în zi cu ochii tot mai roşii, dau la schimb multe zile pentru nopţi albe,
Dacă trebuie mă amanetez pe mine, pentru rostul fălos.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.