De ce schițezi natura pe un fond ciudat?
Nu ai destule pensule sa ii cuprinzi frumosul
Și vă trebuii să renunți la vis și curând la viață.
Stau pe picior de 22 , ciudat cum am ajuns aici ,
Atâtea primăveri carate n spate, atâtea ierni goale.
Că în trenul asta al meu, durerea chiar doare .
Și nu are rost sa te gândești in viitor,
Prezentul te doboară , este ucigător.
Chiar nu își are rostul, oricum la următoarea cobor ,
Și trenul o sa plece , dinspre trecut spre viitor.
Ucigând atâtea suflete în cale .
Reclame
