Puntea


Şi dacă aş putea avea orice, ce aş face cu tot?
Unde să depozitez în mine atâta avuţie?
Şi dacă le iau cu mine, cât să fac groapa de mare?
Că litoralul meu sufletesc este mult prea mic.

Ar fii mult prea multe priviri pe un singur trup,
Poate ar venii şi boala, nu s-ar sfii să aştepte,
Şi totul meu unitar se va frânge sub greutatea mea.

Parcă nicio vară, nicio iarnă nu mă duce într-un punct,
Mi-au rămas pe ziduri sentimente şi pe străzi multe stări,
Prefer liniştea din miezul nopţii, haosul zilei mă deprimă.
Iar puntea ce-o petrec parcă nu se mai termină.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s