Fictiv.


Nu pot să scriu, este mult prea mult pustiu în jur.
Am nevoie de culori, de păsări, am nevoie de viaţă,
Să simt pe frunte soare, în palmă să-ţi simt iubirea,
Golul din mine să fie mai mic, iar eu să fiu mai mare.
C-am căzut la apus şi de-atunci nu am mai văzut culoare.

Te reneg, să ştii că te-am uitat, apariţia ta este fictivă,
Tu ţi-ai reales drumul eu mi-am remodelat cărarea.
Fiecare în direcţii opuse, fiecare cu iubirea pe măsă,
A ta tinde să moară iar a mea renaşte din clipă în clipă.
Blestemele tale se întorc asupra ta, o meriţi,
Sunt omul meschin, jegos, infect în ochii tăi de şarpe,
Iubirea mea mă aşteaptă acasă, am plecat nu ţin cont de ce-am în spate.

Greul a trecut cu durere, a lăsat pe mine urme adânci,
Răbdarea mi-a ţinut inima trează, am remodelat  complet drumul,
Am încă lovituri în piept, coşmaruri ce-mi  fac nopţile prea lungi,
Dar ştiu când se face dimineaţă, este cu mine.
Mi-a făcut plăcere, sunt Rotus, rămas bun Singurătate.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s