Paliu


Lăsam o apă ciudată să cadă peste un trup istovit,
Aveam braţele amputate, nu eram bun de nimic.
Simţeam neputinţa din mine, simţeam că mă sting,
Era o punte ciudată, am fost nevoie să o trec,
Ca să dau de altele…

Înconjurat de-o caroserie flămândă de viaţă goneam.
Erau semne menite să mă facă să tac.
Dar cum să fac asta când am glas să zbier pentru dreptate,
De ce să tac?!
Când urbea asta mă forţează să atac.
Să curm vieţi la fiecare bătaie de ceas!

M-am ridicat pentru lacrima unui soare sinitru,
Am tăcut prea mult, am rămas tăcut pentru fiinţă,
Că iubirea-i peste pogoane, slobode sentimente mă încearcă.
Ură lăsată în urmă de o furtuna de expresii,
Mă priveşti şi te minunezi, când îţi spun cu sinceritate că mă detest.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s