Dar eu ?!

Am trezit câţiva lilieci, eram singur pe străzi.
Cădeau ploi cu stropi diferiţi, erau puţini dar păreau mai mulţi,
Final de an cu handicap, unde-s anii mei?!
Nu vreau amintiri, nu vreau să mă recunosc,
Par un dilău cu barbă într-un metrou.

O lumină scadentă cădea pe-un peisaj sublim,
Încerc să nu mă deprim, încerc să îmi revin..
Au trecut atâţia ani lumină, eu parcă tot aştept ceva să vină.
Am dus destule nopţi cu lună plină de mână spre lumină,
Iar eu tăcut pe-o bancă, încă aştept ceva să vină.

Nu mă cred ci chiar sunt nemuritor,
Atâtea ace trecute prin vene, senzaţii de zbor,
Pierdut printr-o ceaţă densă, încerc să nu ies din decor,
Mult prea sătul de-acest univers, numai caut diamante după ploi.
Numai găsesc un sens de mers într-o direcţie acceptabilă,
Dar eu, eu unde mă întorc când se termină pământul?

96′

Cum să îmi ascund sentimentele în faţa maselor?
Când râd în direct şi mă sufoc de plâns în culise…1e95c4a23e4543a668aae4a988178b96--black-white-art-white-wall-art
Viaţa nu este ca-n filme, drama doare şi-acţiunea este fictivă,
Au trecut peste mine 21 de primăveri…
Cu semne adânci petrec fiecare anotimp de la un timp.

Nu vreau să te fac să mă înţelegi doar urmăreşte-mă,
Am să fac exact ce mi-am dorit de dincolo de 2000.
Că timpul trece, îţi smulge din mâini persoanele iubite,
Acordă-mi onoarea să-ţi vorbesc de spiritualitate,
Să îţi spun de cine-mi este dor fără să-mi fie teamă,
Este tragic, că nu mă mai mişcă nici o rafală.

Pe alocuri mai sunt şi zile bune, îmbibate în umor destul de negru,
Funebre gesturi mă dadeau de gol, când eram matol,
Jucam tetris cu troleul, lăsam de-oparte embargoul…
Şi zâmbeam orbeşte când un oarecare mă-ntreba ce faci Bică?
Dar eram doar eu într-un troleu, ce mă ducea-n Tomis III.

Oprește-te

25395411_1603137496439382_110252019_n

Oprește-te și privește, cu atenție, clipa,
Căci viața se grăbește în haosul imens,
Și  atunci când boala te atinge cu aripa,
Toată știința noastră îți pare fără sens.

Când ți-e măsurat drumul de la surâs la moarte
Și să mori nimeni nu te-a învățat,
Dai praful gros de iluzii și dezamăgiri la o parte
Și vezi, prima oară, ceea a contat!

Bani – Femei – Succes – Canci

Daca ai succes, da’ nu prea ești pe val
Nu știi cum ai ajuns aici la carnaval.
Ești dus cu pluta, dintr-o beție-n alta
Ca să-ți revii la loc îți recomand ciabatta!

Începi să te trezesti,
damele din jurul tău observă
Nu te mai jefuiesc, decât când ești conservă
Atunci promiți marea cu sarea,
doar că-s cam piperate
Tu crezi că asta ți-e chemarea
Și le iubești pe toate…

Costumul tău, gri bleumarin
Cambrat frumos pe corp,
Cusut cu Benjamin
Te recomandă ca un CV bine facut.
Dar esti indiferent, te porți prea pueril
Te îmbeți din nou și cazi exact ca un copil…
Eu tot ți-am zis mereu, dar tu n-ai ochi s-auzi
Zi-mi dacă îți iau banii, cu ce te mai lauzi??

Paliu

Lăsam o apă ciudată să cadă peste un trup istovit,
Aveam braţele amputate, nu eram bun de nimic.
Simţeam neputinţa din mine, simţeam că mă sting,
Era o punte ciudată, am fost nevoie să o trec,
Ca să dau de altele…

Înconjurat de-o caroserie flămândă de viaţă goneam.
Erau semne menite să mă facă să tac.
Dar cum să fac asta când am glas să zbier pentru dreptate,
De ce să tac?!
Când urbea asta mă forţează să atac.
Să curm vieţi la fiecare bătaie de ceas!

M-am ridicat pentru lacrima unui soare sinitru,
Am tăcut prea mult, am rămas tăcut pentru fiinţă,
Că iubirea-i peste pogoane, slobode sentimente mă încearcă.
Ură lăsată în urmă de o furtuna de expresii,
Mă priveşti şi te minunezi, când îţi spun cu sinceritate că mă detest.

Iubire de toamnă

Relații serioase leagă prea multe noduri
Si se înneacă trist pe sub prea multe poduri
Diamantele se frâng, rămân numai cioburi
Se sparg dialoguri mute în prea multe coduri…

Ce-au toate în comun, o poți vedea-n diverse moduri
2 tineri se iubesc ca veverițele în scorburi
Toamna…

Căci toamna se lasă peste-ale lor chipuri
Și dă la o parte orișice ziduri
Le strânge relația cu șaibe și nituri
Și le-aduce dragoste-n dube și tiruri…