Raţiune, final…


Eram pătat de cerneală pe globul ocular,
Îndoliam natura, o condamnam la pierzare…
O schingiuiam fără să vreau, eram cuprins de milă.
Blasfemiam pământul cu fiecare pas făcut,
Eram mult prea păgân,
Încercam din răsputeri să înţeleg acest cuprins,
Dar la final am reuşit să înţeleg, că mă lupt cu compromisul…

Vremuri şi vremuri, frumos pastel de cuvinte,
Analogie funebră peste trupul meu intoxicat…
Cu mult prea multă ură, ce sa depus peste ficat.
Duzine de pastile, ce-mi redau pulsul treptat,
Am reuşit cumva din această urbă să nu ies cu capul plecat,
Eram un lucru ciudat, fără pic de înţeles…
Sunt cuprinsul de mai sus, acum ai înţeles?

Priviri peste priviri, înţelesuri doar din gesturi,
Am uitat cum să vorbim, trăim doar din interesuri…
Lovim cu putere în raţiune, dăm vina pe destin,
Suntem ceea ce privim, oglinda nu poţi să o minţi.
Am barbă, astăzi sunt trist, pentru o clipă nu exist,
Miros de vanilie, ceai bun de ghimbir, într-o ceaşcă pătată,
Sunt omul fără capăt, nu dau vina pe destin,
Ştiu cine sunt şi de unde vin.

Anunțuri

2 gânduri despre “Raţiune, final…

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s