EXTRAORDINAR Citește aceste rânduri și o să ai un weekend mai șmecher. Sau nu


Timpul trece, îmi place orașul. Las emoțiile să mă mănânce și să țină loc de fapte.  Îmi formez păreri diverse despre diverse chestii și așa încep să cred că chiar înțeleg ceva din viață.

Reclama la Tutti Frutti din Unirii…stai, era aia la RoStar…nu mai știu. Faza e că e una șmecheră.

Îmi place orașul. Nu aș putea să zic de ce, sau cum de aș fi vrut să denumesc chiar primul meu ebook „Luminile orașului” până am văzut că e un film cu Charlie Chaplin care mi-a furat ideea, dar știu că îmi place. Noaptea. Felinarele, iluminatul stradal, firmele mari cu diferite nume și desene, beculețele alea de la non-stop pe care scrie non-stop (cum și eu scriu non-stop, haha), cluburi, automate de cafea, mașini. Luminile de la apartamente. E bine că e lumină; asta înseamnă că este viață sau că se așteaptă viață pe acolo, nu? Nimeni n-o să se apuce să lumineze un boschet pe langă care nu trece nimeni, poate doar câinii să se pișe.

Am să mă apuc să fac o recenzie la albumul lui Nosfe. Și, uite-așa, ușor-ușor, mai diversificăm și noi că mi s-a acrit de la atâta poezie.

Piatra Neamț e locul unde m-am născut, am crescut, astea. Piatra Neamț e și locul unde, într-o zi de vară, niște purici ca niște chestii frumoase s-au îngrămădit undeva acolo și am început să mă simt altfel. Nu aveam cum să știu, dar acea zi avea să fie începutul unei călătorii în care să realizez că ce primisem până atunci nu era destul și că oportunități sunt mult mai multe decât limitările de până atunci m-ar fi lăsat să cred. Ea a intrat, chiar dacă porțile erau închise. 5 ani mai târziu, mă întreb de ce încă așa le țin și cu ce cheie să le deschid.

Parcă încă descopăr chestii și ne întoarcem la cercul cunoașterii. Am unele zile în care mi-e frică că o să vină aia când le voi fi aflat pe toate cele esențiale și n-o să mai am ce face, și iară am zile în care mi-e frică că voi muri fără să le fi aflat. Nici nu știu ce e mai rău… Tot ceva asemănător aveam raportat la…textul perfect. Dar asta când eram mai mic. Și când scriam texte de tot câcatul.

…ce înseamnă textul perfect? Păi, cred c-o să abordăm problema asta altă dată.

Drepturi de autor pentru duma non-stop:

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s