Să nu ştim de unele părţi…


Aş da orice să numai plece, îmi place aşa de mult cum stă.
Cum este, bine conturată, formată din esenţă de vanilie,
Parfum plin de ambrozie, zâmbet sinistru de zeiţă.
Cuprinsă de-o tristeţe trecătoare dar cu fericirea pe buze,
Ciudate gesturi o fac să fie simplă dar mult prea complicată,
Este o lună tristă, dar atât de aşteptată.

Hai să ne învelim cu bolta cerească, pernă să ne fie Luceafărul,
În carul mare să stăm, să ghidăm destine,
Să fim zeii din olimp pentru câteva momente…
Fără resentimente să ne spunem ce ne-apasă,
Apoi tăcuţi, să ne pierdem prin casă…

În jurul nostru să fie o corvoadă, să ne iubim pentru supravieţuire,
Să plâng păgând la apus, să simt clipa finală în coastă,
Să privim răscrucea ciudată, să dăm cu banul să alegem calea,
Nu vreau schizofrenie încă din pruncie,
Ca să nu te uit pe veşnicie,
Să nu cunosc în dicţionarul meu mintal, sensul cuvântului adio.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s