Fără nume, fără nimic!


Mi-am stors foile şi-am umplut călimara,
Şi am început treptat să-mi schiţez nefiinţa pe coală,
Lăsam dâre de cerneală pe-o cărare uitată.
Sclipea aşa de frumos sub o lună plină într-o lume mică…
Şi continuam să scriu şi să sper.

Eram cu totul altfel, parcă eram semnat de Lucifer,
Mâna-mi contura starea, scăpam raiul printre degete,
Un răsărit apocaliptic mă făcea să zâmbesc straniu…
Simt coasa ei cum se oftică, mă vrea dar nu mă poate avea…
Aceleaşi stări, parcă trase la indigo.

Te-am schiţat, frumoasă, o înaltă roşcată îmbrăcată într-un palton,
Aveai ceva din mine, era cerneala ce-o aveam pe buze,
Îmi purtai buzele murdare pe gât şi pe sub pleoape….
Ce-am uitat amândoi rămâne între noi, ascunşi pe după globuri.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s