Jumătate.


Ăsta sunt eu, respir din ce în ce mai greu…
Rănile deschise, sentiment de deja vu.
Ai un vers ca amintire lângă fereastra ta..
La braţ cu nedreptatea îmi spun of-ul ce mă apasă,
Că de multe săptămâni nu am mai fost pe acasă.

Sentiment de ură, urăsc să mi-te aduc aminte,
Eşti doar crucea, ce mă desparte de morminte…
Într-o oarecare dimineaţă, când mă trezesc mai gol ca înainte.
Ceva lipseşte, caut componenta lipsă,
Dar sunt în parametrii, fiinţa mea rezistă.

Totu’ se divide prea puţine se împart,
Durerea se distrează, ce pot eu ca să îi fac?
De ce să-I stric fericirea? Eu nu sunt orişicare.
Sunt Rotus, cu mult prea multe semne de întrebare…
Fără gust fără culoare.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s