Diferite stări….


Îţi zâmbeam de rămas bun, dar de unde atâta bine?
Dorul este prezent în mine, îl simt, este încă viu…
Erai o pasiune, erai aşa complexă, clasică.
Te-am privit, iubit, urât, dar uşor dispari… dar exişti.
Este doar un labirit, trebuie să mă mişc să nu rămân aici.

Doar câţiva metrii, un gard ciudat ne desparte,
O ştim amândoi, ne-am dezintegrat, am devenit reciproc un nimic.
Tu îmi zâmbeai de rămas bun, eu trist de adio,
Iartă-mă că am fost rece, soarele-i pe strada ta tot.
Uşile dispar, nu mă mai vezi sprijinit de zid,
Iubirea îţi aparţine, nu o irosii niciun pic.

Te-aş cuprinde cu sânge rece, fără teamă să ucid.
Dar încontinuare auzi pumnii mei cum se lovesc de zid,
Ai totul în faţă, asta-i calea ta, ţine strâns de toate…
Nuanţele au altă formă, pomii se culcă,
Adio, adio… dragă nălucă.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s