01.09.2017, a da, toamnă


Oglinda asta mă minte, acesta nu sunt eu.
Mă mint singur, chiar eu sunt, ascuns după barbă…
Nu mă recunosc de la o zi la alta, ura-mi devine aliment,
Este doar un foc ciudat în care ard, dar nu vreau să se stingă…
Nu mă vait, dar parcă tot în jurul meu capătă altă formă,
Până şi iubirea în jurul meu se metamorfozează,
Devine mai acidă, mai dură, calcar pe oase…

Acelaşi asfalt sub tălpi, aceleaşi faruri orbitoare,
Natura la fel de palidă, apa la fel de tristă,
Nori mult mai negrii, păsări tot mai rare,
Ce-i cu tristeţea asta, îmi spui te rog?
Ai plecat doar tu, dar lasă-mi măcar puţină culoare,
Viitorul meu nu ţi-a greşit, doar trecutul din care faci parte,
Tu pleacă, dar lasă-mi puţină culoare.

Oare asta-i realitatea?
01.09.2017, dată ciudată, o zi palidă la esenţă,
Acră la gust, fruct interzis, dar muşc cu patos,
A, da, a venit toamna, dar sunt mult prea gol…
Completarea mea-i departe, dar nici nu vreau să vină,
– Rotuse, hai, plecă către lumină.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s