Nedreptate


Zeci de scrumiere pline cu amintiri arse,
Depresii şi pastile, îmi ţineau zilele pline…
Te-aş descrie în fel şi chip, dar o să fac risipă de timp,
Timp ce-mi aparţine şi simt că numai este mult,
Clepsidra sa spart, din clipa în care tu mi-ai tăcut.

Fericirea ta-i difuză, îşi pierde din frecvenţă,
Mi-ai fost iubire, muză, dar acum eşti umbră…
Se apropie toamna, îmi este frică de furtună,
Furtună ce o să o cunosc în nopţi târzii ploioase,
Când o să iau la pas alei sihastre.

Dar asta-i realitatea, crudă, fără pic de gust,
Condimentată cu amintiri stranii şi mese pline de ciuperci,
Ciuperci ce mă rugai să le las, iar eu gustam din ele fără teamă,
Îmi răsuni în cap, eşti vocea aia ce mă face să urlu de furie,
Dar asta nu este nedreptate,
Te invit în viaţa mea să cunoşti nedreptatea.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s