Doar să îţi mulţumesc


Foaia asta şi-a pierdut esenţa sau doar mi-se pare?
Nu am în jur culoare, doar eu, care ard într-o flacără ciudată.
Mor? Sau este doar o închipuire ciudată?
Cum să fac asta, când mai am atâtea foi de scris.
Dar Opiaceea mă face să prind puteri.

Şi numai simt nimic curat în mine, oare de ce?
Te strig pe străzi ciudate, simt nevoia să te ating,
Să te simt sub degetele mele, să te fac să vibrezi precum o vioară,
Dar am uitat, că eu sunt blestemat să ard.

Nu pot să zic că asta-i poezia noastra, nimic nu îţi aparţine,
Asta-i viaţa mea, aşezată subtil printre rânduri,
Nu am făcut decât să îi spun puţin de tine.
Femeie cu parfum de purgatoriu şi inima în doliu,
Aş vrea doar să te văd, ca să îţi mulţumesc.
Pentru aceste versuri, în care tu nu eşti.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s