Acel vis…


Am ţinut capul sus, am vrut să-mi privesc visul în ochi.
Avea o privire rece, una greu de descris, inimaginabil de neagră…
Cotrobăiam prin mine, să găsesc ceva bun să îi dau la schimb,
Mă privrea cu ură, ştiam că am greşit, că am uitat de el.
Mă blestema printre dinţi şi-mi blestema soarta….
Am luat un loc lângă el, aşteptând să tacă.

Priveam departe, îl vedeam împlinit şi plin de viaţă.
Avea scrumiere pline, erau visele mele moarte.
Îmi socotea fiecare greşeală şi fiecare eşec…
Avea gânduri măreţe, dar  l-am făcut să tacă.

Mi-a ţinut bine scara, când orbit de faima urcam spre infinit.
Dar tot el mi-a dat brânci primul când de pământ m-am izbit…
Dar nu-i port pică, este visul meu,
Şi ştiu că într-o bună zi, îl voi împlinii pe deplin,
Dar mai durează, sunt doar un om, amar precum un pelin.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s