14.08.2017.

Ce subiect să aleg, ce vrei să-ţi mai spun?
Singurătatea-i cu mine, dar asta o ştii şi tu..
Nu contează unde sunt, nu îţi răspund acum,
Dar asta este doar o altă scrisoare de rămas bun.

Nimic nu mă mulţumeşte, de la o vreme nici tu,
Asta nu-i calea mea, sigur sunt pe alt drum,
Semenii m-au minţit, cum ai facut-o şi tu….
Dar nu-i nimic, găsesc eu altul mai bun.

Nu îmi plâng de milă, o fac îngerii destul,
Nu are rost să-ţi spun ce se petrece, nu o să înţelegi,
Şi mă priveşte cu milă şi încearcă să mă liniştească,
Dar în oglindă se reflectă doar carcase goale.

Şi te-am simţit aproape, mi-te-ai ascuns sub piele,
Un ac subţire, mă face să te simt,
Dar degeaba, că până şi pe opiacee, tu nu mă mai iubeşti.

Cad toate din decor

Sunt mult prea degradat, fizic, mental şi sufleteşte.
Nimic nu-mi schimbă starea, ce parcă mă macină precum un cancer…
Sunt murdar, am pe suflet pete, nimic nu le curăţă, nici timpul.
În jurul meu culorile îşi pierd esenţa, cerul parcă se stinge,
Se apropie încă o noapte, o noapte ciudată şi tristă.

Poza ta îmi recită durerea, iar planta asta o ajută…
Am diferite boli ce mă doboară, dar insomnia mă omoară.
Speranţa mi-a devenit un tunel, un labirint destul de întortocheat.
Se apropie un alt sfârşit de an, iar al meu cand o să fie?!
Doar ceaţă, în licoarea mea amăruie.

Destul de joi, defapt mult prea devreme,
Redă-mi şansa de a pierde tot, apoi dă-mi şansa să câştig.
Rămâi în gândurile mele sau pleacă, adună tot ce-i al tău şi pleacă.
Du-te, durerea mea se sparge-n valuri, iar eu tac amăgitor.
Că tot ce am avut, cade din decor.

Acel vis…

Am ţinut capul sus, am vrut să-mi privesc visul în ochi.
Avea o privire rece, una greu de descris, inimaginabil de neagră…
Cotrobăiam prin mine, să găsesc ceva bun să îi dau la schimb,
Mă privrea cu ură, ştiam că am greşit, că am uitat de el.
Mă blestema printre dinţi şi-mi blestema soarta….
Am luat un loc lângă el, aşteptând să tacă.

Priveam departe, îl vedeam împlinit şi plin de viaţă.
Avea scrumiere pline, erau visele mele moarte.
Îmi socotea fiecare greşeală şi fiecare eşec…
Avea gânduri măreţe, dar  l-am făcut să tacă.

Mi-a ţinut bine scara, când orbit de faima urcam spre infinit.
Dar tot el mi-a dat brânci primul când de pământ m-am izbit…
Dar nu-i port pică, este visul meu,
Şi ştiu că într-o bună zi, îl voi împlinii pe deplin,
Dar mai durează, sunt doar un om, amar precum un pelin.