21


Şi am ştiut că timpul trece, oricât mi-ar fi de greu.
Nimic nu ar să se lege, cât timp am să le leg chiar eu…
Că funia este groasă şi timpul tot mai greu,
Balanţa unde să se încline când într-un taler sunt eu?!
Şi clepsidra de cine să asculte, că putere nu am…

Las totul să se scurgă pe streşini în mijloc de vară,
Nimic din ce-am avut nu se mai întoarce, am rămas doar eu.
Rotus, călător, cu multe vise-n geantă,
Şi cu bucăţi din mine, prin viaţa unor fapte…

Puterea stă în mine, de a îmi schimba prezentul,
Dar cu ce folos?!
Că drumul pe care merg devine mai anost.
Iar prafurile astea mă fac să lamentez,
Oare ce se petrece, oare de ce oftez?!
Mă simt de parcă douzeci şi unu de ani am fost mut.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s