Ciudată te voiam…


Te-am simţit aproape, mai mult ca niciodată.
Mi-ai spus să nu mă avânt, nu vrei să mă răpeşti….
Respingerile tale mă chemau, erai aşa de speriată.
Te simţeam în plâmâni, erai una cu mine…
Pulsul tău îmi creştea adrenalina, te voiam mai mult, mai mult.

Ciudat, noi doi stăteam de vorba, dar tu nu îmi vorbeai.
Calcai peste sentimentele mele, le aruncai în larg…
Voiam să ştiu ce se petrece, dar mai mult mă respingeai,
Mi-ai spus că nu mă vrei, că nu îmi meriţi trupul,
De ce?!
La fel ca ieri şi alaltăieri şi de-o viaţă.

Eu doar te-am vrut, aşa ciudată şi învolburată,
Trebuia să fi marea mea iar eu ţărmul la care să te întorci,
Dar tu ai plecat, am fost uitat ca niciodată,
Mi-am luat foile şi am plecat,
Marea mea, vorbim mâine sau poate niciodată.
Eu doar te-am vrut, aşa ciudată şi învolburată….

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s