Imprudent….


Am lăsat vântul să îmi ducă departe durerea, de tine.
Durerea din piept mă face tot mai mult să oftez….
Nu pot să spun că plâng dar nici să râd nu pot.
Când cad de pe mine sentimente ce ți-le purtam…
Dar sunt om, fără sprijin fără suport,
Și-aș dărâma tot cerul, că să-mi văd îngerul cum plânge!
Că în mâna sorții sunt un tablou plin de defecte.

Ocolesc blesteme, oare ghinionul de la ce să fie?!
-Rotuse, hai să plecăm, pune-ți bine centura….
Să fim doar noi și doamna îmbrăcată în negru, ce ne vrea.
Din sens opus să vedem faruri și pentru o clipă să tăcem…
Că suntem ființe și merităm să pierim altfel.

De ce să ridic ochii din pământ?
Sunt vulnerabil, am foi dezbinate de timp și spațiu,
Tu ai plecat, eu am rămas mai sec ca niciodată, cred…
Se scurge vlaga din mine, vă rog da-ți un medicament,
Da-ți muguri să mă bucur ca într-un sanatoriu.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s