Le pierd și nu le mai găsesc


Se ofilesc frunzele și amintirile cad
E întuneric, pustiu, iar timpul vorbește
Aprind un chibrit, tu luminezi, eu ard
Căci ultimul chip zărit pe retină-mi lipsește…

Dar nu te mai vad căci lemnul chibritului
Arde până la capăt și-acolo se stinge.
Alerg în zadar înapoi pe axele timpului
Căci clipele sar și se pierd în neant ca o minge…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s