Timpul din nimic


Clepsidrele îşi joacă bine rolul în soartă,
Ce să mai dau ca arvună să mai capat timp?!
Adevărul mi-a devenit mincună, ce-mi lasă gust amar în gură,
Te desenez prin schiţele mele, te plăzmuiesc cum pot,
Dar în zadar că timpul nu pot să-l întorc…

Străzile-mi poartă amintirile, dar cu ce folos?
Mi-am scris pe piele vise, ce-au dispărut în timp,
Totul se şterge, oare cu ce-am rămas, oare ce simt?!
Liniştea-i difuză, distorsionată de timp.. ce timp..
Gălăgia-i linişte, ascultată cu ritm,
Iar mâna mea-i palidă, ce scrie cu-n pix, scrijelit de-acelaşi timp.

Regrete sunt multe, puţine opţiune de scăpare,
Mă regăsesc în somn, dar ce somn că nici el nu apare….
Puţine-mi sunt momentele de contemplare, nimic nu-i ceea ce pare,
Las soarele să răsară, să am ce să admir după seri pline de venin,
Timpul nu-mi este aliat, dar profit de ficare moment..
Că sunt sigur că şi el ca şi mine are acelaşi sfârşit.

Şi cum mi-a spus fratele odată
– La înălţimea inimii, amintirea bate ca Big Ben
Timpul trece şi-o dărâmă ca Osama bin Laden-

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s