o9noapte


Singurătate, mai rămâi o noapte, o nouă noapte…
Oricum trece, rapid ca niciodată,
Să rămâi la geam, să fumezi din ţigară…
Din când în când să oftezi şi să bei din cafea,
Apoi să-mi zâmbeşti şi să taci, să taci…

Să scrumezi peste visele mele şi să râzi.
Apoi să pleci şi să nu spui nimic,
Să laşi noaptea să vorbească în locul tău,
Iei cu tine stelele şi luna şi laşi singurătate,
În miez de noaptea să-mi baţi la uşă,
Şi când deschid, eşti chiar tu, singurătate…

Puţin timp, puţin rămas în clepsidra asta…
Totul fără esenţă, totul fără gust şi aromă,
Parcă şi natura capătă altă formă,
Las doar lumina să intre printre cuvinte,
Să lumineze întunericul rămas în urmă.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s