Lost silence…


Acum şi valurile tac, tac toate de la o vreme.
Tac pereţii, tac şi păsările, tac şi eu…
Cuvintele îşi pierd din esenţă, nu am sunet în glas,
Sunt doar eu, Rotus cu speranţele prin matriţă,
Dar de ce tac? De ce eu?

Clepsidrele şi-au pierdut răbdarea, de-acum se numără invers,
Sentimente se pierd, altele se aruncă în gol,
Noaptea lasă un gust amar pe buzele mele,
Probabil puţină ploaie mi-ar spăla amărăciunea,
Dar sunt încojurat de secetă,
Până şi cerul tace, tace…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s