Pierdut printre ruine


Timpul şi-a pierdut răbdarea, probabil şi noi.
Cădem printre ruinele propriilor noaste vise,
Avem cioburi în tălpi dar continuăm să ne depărtăm,
Mâinile noastre şi-au uitat scopul şi-au început să lovească…..
Iar timpul, timpul râde iară peste noi.

Cu ce-am greşit de soarta schimbă zilnic cartea?!
Că banul îmi ghidează soarta, că banul face totul să se mişte…
Globul ocular sclipeşte în zâmbetul ştirb al sorţii, iar noi cădem.
Sunt confuz, pierdut, unde-mi este calea?
Cineva poate să-mi răspundă şi mie?!

Confuzia creată mă face să disper, că nu văd nimic în jur,
Ruine ce fumegă mă fac din când în când să sper,
Că de undeva apari şi-mi ştergi funinginea din suflet.
Sau să întorci clepsidra să faci totul cum a fost cândva…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s