Joi… 20 Aprilie


Dansau dureri în ploaie, ne judecate de nimeni,
Le priveam, le simțeam bucuria din pași în suflet,
Tresăreau la fiecare tunet și se luminau la câte un fulger.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Iar eu priveam printr-un parbriz seceneta lor frumoasă.
Încercam să le cuprind tot mai mult cu privirea,
Dar am deschis portiera și-am început să dansez cu ele.

Mă simt pierdut, sunt complet acaparat de ploaie,
Sunt ud sau plâng?! Sunt prea dezorientat,
Alături îmi stau fiare, reci și fără sentimente, dar cu suflet.
Ce îmi spun că sunt gata să moară, să moară odată cu mine.
Doar noi și regretele în spate într-un delir ciudat.

În jur văd doar natura cum își dezlănțuie forța fără jenă,
Cum aruncă de colo colo sentimente și emoții,
O simt nervoasă, simt marea cum fierbe de ură că-i departe,
Departe de mine, sau cel puțin asta încerc să cred,
Iar pomii se culcă și eu nu pot să dorm.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s