Timp?! Fără glume te rog…


Timpul nu mi-a dat destul nisip în clepsidră.
A preferat să mi-l arunce-n vânt, râzând de mine…
Ciudat zâmbet, dar totuşi prea frumos ca să-l văd.
Nu prea ştiu bine ce se petrece, dar nu este de bine.
Că timpul meu zboară şi nu dă de tine.

Probabil ne desparte un zid ce se sprijină de noi….
Suntem prea ţepeni să lăsăm să se sfărâme.
Departe unul de altul dar totuşi atât de aproape.
Câteva secunde ne despart ca să-mi alergi prin vene…

Se simte dimineaţa peste noi, după o seară lungă, goală.
Destul de goală, fără voci, fără ţipete, fără noi.
Ciudate resetimente mă readuc la viaţă, când mă bucur de muguri.
Las doar fumul acesta din cameră să danseze, exact cum o făceai tu.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s