Fără identitate…


Oglinzile astea mă mint, ăla nu sunt eu.
Cumva soarta îmi joacă feste, asta cred de-o vreme.
În juru-mi cresc flori de gheață printre rădăcini de spini,
Seară stă la fel de singură iar eu la fel de singuratic,
Stau la mal, undeva departe de apă.

Oare sunt chiar eu? Cel ce mă privește cu ură prin oglindă?
Probabil, nici nu mă mai cunosc, nu m-am cunoscut vreodată…..
Am tot călcat aiurea pe drumuri din greșeală sau voit,
Singurătate poartă-mă repede spre uitare,
Nu contează dacă uit chiar și de mine, oricum nu mă știu.

Îți ofer florile astea de plastic să mă ți minte o viață,
Eu poate mor, ele sigur nu sau asta încerc să cred.
Am început ca să zâmbesc atunci când doare și chiar doare…
Doar un suflet și-un trup, am rămas la fel doar în poze.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s