Iluzii deșarte…


Drumul ăsta-i curbat ca orizontul și la fel de tăcut.
Doar o marjă de eroare mă departează de pământ,
Când lumini selenare îmi amintesc cine sunt….
Iar oamenii pe stradă sunt ca de ploaie stropii.

Ce ideal ? Ce viață? Ce speranță?
Când tot ce ne înconjoară este o amăgire dulce!
Viața- cel mai trist și grotesc spital.
În care ne rugăm la aparate să mai vedem soarele iar.

Îs trist, singur și uitat de toată lumea,
Când privirea ei îmi spune să-mi recapat urma…
Iertarea-i o slăbiciune hidoasă, ce rânde prin cel din față.
O să țin minte viață, ca în altă viață să învăț să nu iert.

Anunțuri

2 gânduri despre “Iluzii deșarte…

  1. Nu încerca sa înveți să nu ierti.
    Iertarea face parte din viața, prin asta demonstrezi ca esti uman. Si nu uita ..Asa cum altii te iartă sau te-au iertat pe tine..si tu ierti la rândul tau ( dar sa ierti pe cine trebuie ) 😀

    Apreciat de 1 persoană

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s