Cădere…


Mi-au trecut multe secunde precum nişte ere.
Am calculat fiecare mişcare dar mi-a dat cu minus
şi cu multe semne de-n-trebare.
Ar trebui să plec spre o altă cale,
Dar ceva nu mă lasă ceva încă mai aşteaptă…

Sunt mult prea aspru, a trebuit să tai din mine,
Aş vrea să mă adun să devin iaraşi un întreg.
Dar ştiu că nu se poate nimic nu va mai fi la fel…
Suntem doar două particule suflate de un strănut.

Mi-am revăzut singurătatea stătea pe mal ca mine.
Am ştiut că trebuie să tac dar am zis să nu….
Oraşul acesta-i la fel de trist ca noi, oare ce se petrece?
Simt în mine o durere, cade Panteonul.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s