Oraşul părăsit part a ||- a


Am preferat să tac, când vorbele tale loveau…
Nu ţi-am cerut să mă înţelegi, eu voiam altceva,
Nu am înţeles sau probabil nu am vrut să fac asta,
Că tu iubeai cu ochii închişi iar eu cu ei cât ceapa.
Ţi-am simţit iubirea dar şi năpasta.

Îmi spuneam cuvinte înainte de culcare,
Rugăciuni imaginare, la zei ştiuţi doar de mine…
Nu ştiam ce-i de făcut, că trecutul se întoarce mereu.
Şi mă depărtează tot mai mult de toate,
De pe aceleaşi trepte văd oameni cum pleacă.

Şi acum, dimineţile sunt ciudate, acum dor mai tare…
Am mers pe calea greşită, ştiam, dar a trebuit să rabd.
Pe aici nu sunt case, pe aici nu prea există oameni, ştiu.
Oraşul meu cel părăsit, începe ca să cadă.
Îl mai văd aşa frumos, doar privindul cu ochii închişi.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s