Poate aflu…


Se lovesc de ţărmuri valuri renegate de mare.
Parcuri rămân goale iar oamenii fără suflet sau o parte.299-real
Trăim contra timp sau cel puţin aşa sperăm,
Călcăm un pământ scorojit un pământ atât de scrâbos,
Iar unii se pozează într-un amplu decor.

Paşii ei răsună pe un peron părăsit în miez de noapte.
Iar trenuri pleacă, trăgând după ele vagoane părăsite,
Peisajul este apocaliptic, tu singură şi gara….. frumos.
Dar, acum sunt aici, privind valurile plânse şi tac.

Sunt cald şi rece sunt jumătate lumină jumătate înturneric,
Nu ştiu sau nu vreau să aflu sau să înţeleg de unde sunt.
Sunt mult mai mult la sută apă şi foarte puţin pământ,
Poate sunt om sau cine ştie.. poate o să aflu curând.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s