Prefer să tac…


Cad stele în decorul sinistru iar noi suferințe se arată.
Nonculorile îmi acoperă orizontul macabru,maxresdefault
Iar trupul meu se descompune, sunt un cadavru.
Și zâmbetele tale au devenit piese în vitrine de muzee,
Mai ciudat este faptul că îmi este dor de acele vitrine.

Clădiri stau așezate strategic pe tabla mea de șah,
Nebunul nu-i de găsit iar acel cal pare că-i turbat,
Scriu apasat pe un pământ îmbătat de pașii mei ștrengari.
Sunt Rotus, poet de zile mari pierdut prin mulțimea densă.
Mă recunoști după privirea seacă, absentă.

Semafoarele-mi dau verde să plec dar prefer să stau,
Când văd girofare ce aleargă spre viață dar în zadar.
Și o să cădem pe capete, neștiind ce e cu noi.
Răspunsul zace în noi, dar suntem orbi suntem scârboși.
Preferăm să credem că suntem perfecți când de fapt suntem….
Atât de scârboși, dar prefer să mai tac.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s