Consecinţe….


Nisipul acesta curge răpus, timpul nu joacă fairplay,
Paşii mă poartă prin parcuri, ce să îţi mai spun?
Oglinda asta-i spartă, oare sunt la capăt de drum?
Atâtea întrebări ciudate doborâte de clopote ce bat de zori,
Asta nu-i fericire, sunt sigur, nu !!!

Trec păsări pe un cer mărginit tot mai mult de blocuri,
Iar eu păşesc pe asflatul umed paralele c-o donşoară pe tocuri,
Dar amândoi ne-am uitat, când la intersecţia viselor am tranversat.
Ciudata ei privire ţintuia bine norii ce erau afumaţi de centrale industriale.
M-am prefăcut că nu îmi pasă şi păşeam şi păşeam….

Sunt pierdut, necunoscut şi uitat de toată lumea,
Dar te-am iertat, scriu, joc tetris cu cuvinte prin autobuze,
Dimineaţa-i goală şi palidă la faţă dar cum zâmbetul pe buze,
Iar eu privesc pe un geam ce-mi face culorile difuze.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s