Vina lor, a ţurţurilor


Stăteau ţurţuri să cadă, tu făceai pământul să tacă.
Erau bucăţi de porţelan pe jos, dureri nespuse.black-white-art-comic-book-monster
Iar noi clădeam clădiri pe vise, dar de ce-s ruine toate?
Printre ele nu văd loc de început,
Dar tu, taci, nici nu vrei să asculţi cum valurile se sparg de ţărm.

Tu, fă bine şi întoarce clepsidra, lasă timpul să plece,
Nu-i ucide şi lui speranţa, nu trebuie să îl consacrăm la moarte….
Greşeala este a lor, a ţurţurilor ce cad în neştire.
Iar răsăriturile noastre-s diferite, eu plec când tu visezi,
Şi eu mă culc, când tu pleci….

Avem pe noi sare şi nisip şi urme de regrete,
Poate suntem rătăciţi pe drum, dar deja nu îmi mai pasă…
Tu eşti singurătate, frumoasă dar nedorită de nimeni.
Şi ai dat de mine prin Tăbăcăriei cu gândul la Cişmigiu,
Dar nu suntem unul pentru altul să ştii.
Vina aparţine ţurţurilor ce cad.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s