Întunericul genelor tale lungi


part_of_portrait_man_eyes_male_eye_painting_art_by_shharc-d7ea85r

Orbită fiind de întunericul genelor tale lungi,
Privirea ta îmi părea un joc de război și pace.
Ți-am dat într-un zâmbet puterea să mă distrugi…
Cum de am știut mereu că nu o vei face?

Tu ai udat cu emoțiile tale fila încărcată
Și aripile mele au purtat peste munți și mare
Taina ce poate nu o vom știi niciodată:
Cum de timpul bătea cu secunde tot mai rare?

Nemuritoare mă simțeam, trăind în al tău gând,
Și-mi părea că în suflet destinul îmi e scris.
O, dar prea des mă regăseam încă o zi cerând.
Cum de să ne iubim etern ni s-a permis?

La apus oasele mi se sfărmau în mine,
Ca inima mea captivă să iasă la lumină.
Și, alergând ritmic, ea te dorea, pe tine.
Cum de te căuta precum aurul din mină?

Tu te regăseai în mine cum se regăsește valul în mare.
Și în ochii tăi căprui țămul îmi părea că îl zărești.
Când privirea ta era orbitoare ca un răsărit de soare,
Cum de apuneau, în ochii tăi, o mie de povești?

Anunțuri

2 gânduri despre “Întunericul genelor tale lungi

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s