Despre o nălucă.


Stau bănci dezbrăcate de tine, te aştept să le îmbraci.wpid-wp-1423879274256
Este gol Tăbăcăriei, Cişmigiul cred că este lafel.
Trec pe verde la semafor, văd totul difuz şi nu,
nu sunt într-un video game.
Iar la geam am flori, flori cu arome de blesteme.

Cine sunt, de ce sunt şi unde sunt ?
Probabil nebun, nebun de alb de legat, nu, nu sunt drogat.
Ascult liniştea perturbată de clanxoane, pe-o bancă dezbrăcată.
Te văd prin mulţime, dar nu ca altă dată.
Îţi simt şi parfumul, dar lafel nu ca altă dată, că nu există alta.

Cad ţurţuri de porţelan şi se sparg de asfaltul tăcut.
Ăsta-i ger ciudat, este gol pe macadam.
Te-am privit adânc în ochi şi m-ai minţit poveşti frumoase,
A mai trecut o dimineaţă, şi încă un gând de a mă duce.
Sunt un ciudat, scriu boeme frumoase despre o nălucă.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s