Nebun de alb


Nu, nu vreau astenie… nu, nu vreau flori de hârtie.
Sunt trist, mâine vine, calcă strâmb, dar vine.9a777a0771ebcfae58de22014c1fa031
Am umbra umbrită, tăcută şi…. Tăcută,
Ard, ard şi sunt stins de tăcere, o simt cum geme.
Mă strigă fiarele, tripat, căzut pe caldarâm, te strig.
Dar sunt supusul lor, ascult vocile.

Scutur cardurile, alb-ul ăsta nebun îmi micşorează pupila,
Eşti difuză, şatenă şi puţin creolă şi murdară de alb.
Sunt nebun, sunt corb ştrengar ce ţine caşul bine în plisc,
Nu cânt vulpilor, nu vreau auzul lor să îl încânt.
Sunt atât de plin de alb, în cât sunt una cu zăpada.

Eşti albă ca ea, albă ca zăpada şi-mi scapi printre degete.
Te inhalez adânc îmi faci plămânii să vibreze şi trupul să ofteze.
– Nu îmi spune că îţi pare rău, agonia mea te hrăneşte…
Chiar sunt blestemat sau doar mi-se pare mie?
Sau doar sunt un nebun de alb?

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s