Nonculorile din tine


Simt tăcerea cum îmi sfârtecă timpanele.
Iar tu, stai, mă priveşti cum zac, singurătate crudă….p1030226-jpg1300301397
Atât de crudă dar tot simt nevoie să te gust,
Simt cum cerul îşi leapădă stele peste mine şi mor sufocat,
Licoarea ce-mi ajunge în vene mă face să mă simt ciudat.
Refuz să cred că am ajuns singur, doar cu tine singurătate.

Paşii tăi prin cameră lasă urme adânci,
Nonculorile din ochii tăi mă fac mai mult să plâng!
De mult o scriam pe foi, acum ştiu că mă reneagă,
Sunt un nebun, prin rânduri las atâta otravă,
Îmi las suferinţa pe coli şi le arunc în vânt.
Dar sunt dependente de mine şi se întorc curând.

Nici nu reuşesc să trăiesc dar nici să mor,
Pe undeva departe sau pe aproape stă adevărul,
Iar limbile voastre sunt ciudate, vorbite multe de-odată.
Delirez, scriu ciudat, ştiu, tac, urlu, zbier.
Lasă-mi acele în venă, lasă-mă să pier.

Anunțuri

2 gânduri despre “Nonculorile din tine

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s