Pierdut, confuz, tăcut.


Te aud cum păşeşti prin camera goală.
Trec secunde prin ochii tăi, negrii şi albi….sad-poems
Aş vrea să te văd cum arzi, de dor pentru mine, pentru noi,
Că timpul şi-a jucat cartea şi ne-a pierdut, şi-aparţinem de trecut.
Iar asta nu-i furtună, asta-i singurătate pură şi sinceră.
Nu ne-a mai rămas decât să strângem pumnii.

De la geam privesc restul lumii, iară este seară peste Cişmigiu,
Stau cu gândul la marea mea albastră, ce îmi dă atâta vână….
Şi peste multe rânduri cu pix-ul am să dau, s-acopăr gura lumii,
Că păşim peste un pământ rotund, ce fuge de sub noi!
Iar  este ora unu, de multe ore ceasul bate pasul pe loc.
Vreau să respir singurătate şi moarte, să mă înec cu propria mea dorinţă,
Şi să mor sub propria mea privire.

Probabil sunt prea ameţit şi nu din cauza lui Bachuss,
Şi nici de la sedative, ce-s atât de inutile pentru mine….
Am prea multe nopţi senine şi-atâtea zile întunecate,
Ceva se întâmplă greşit, parcă-s într-o altă carte…
Dar eu alerg într-un cerc închis la colţuri.

Anunțuri

6 gânduri despre “Pierdut, confuz, tăcut.

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s