Cine sunt?


O aud cum ţipă, cum zbiară şi cum se zbate.
Nu o văd nicăieri, sigur este doar o amintire….
Ăsta-i chipul meu? Ce chip cioplit într-o rocă calcaroasă,cine-sunt-eu

Calc un pământ ce-adăposteşte trupuri, probabil şi pe-al meu.
Sunt doar o amintire, una difuză pe un televizor color,
Iar eu tot păşesc în forfota unor frunze rugine…
Mă întreb oare, acesta-i drumul spre Golgota?

Oare am vorbit toate cuvintele? Bate vântul tare din pupă.
Asta-i o linişte sterilă, neifectată de vorbele mele,
Aceaşi zi, mi-se repetă într-o cameră veche.
Am pierdut şirul serilor nedormite.
Sunt la un pas să trec şi de acest an, către altul.
Mi-se cere ca să iert, dar pe mine cine mă iartă?

Sticle pocnesc la fiecare lovitură de zid,
Stau păsări pe ramuri, astea sunt zori nemărginite.
Noaptea încearcă să-mi arate, că secundarul este defect,
Timpul bate pasul pe loc într-o mare de nisipuri mişcătoare.
Sunt obosit, dar este timpul pentru muncă,
Deschid uşa şi plec, după o cruce şi un Doamne ajută.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s