P.S. Adio.


Era o singurătate crudă, cu un gust amar,
Iar afară se întrezărea o lună plină, dar era atât de seacă.tumblr_o7dvk92v751uu9fqho1_400
Se cunoşteau pe ea regretele, lafel ca şi pe mine….
Dar ea, tăcea destul de bine, dar nu lafel şi eu.
Iar în jurul meu era linişte, era seară peste Tăbăcărie.

Ucideam pietre, aruncându-le cu sete-n mare,
Le priveam suflare sufocată de apă şi tăceam.
Eram atât de singur, lafel ca şi marea,
Ambii dezorientaţi şi pierduţi în timp şi spaţiu.

Doar un sfârşit ciudat de Noiembrie, neînţeles.
Probabil timpul şi-a pierdut din esenţă şi din aromă.
Dar această scrisoare-i vagă, ciudată şi tristă,
Tu nu ai să citeşti printre rânduri…
O să împarţi altuia zâmbete de unică folosintă,
Dar vreau să ştii doar cine am fost,
Doar Rotus, adio.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s